Stau cate-odata si ma gandesc la ce draq ne mai trebuie ceas desteptator ? Mai mult ca sigur ati patit si voi cel putin odata sa va treziti cu unu (pana la cinci) minute inainte sa sune ceasu. Si ceea ce se intampla dupa va ajuta sa va ganditi la un singur lucru tot restul zilei : “mai puteam sa dorm inca X minute”
Sa fie mai usor … luam un caz concret. “Se intampla” ca adoua zi sa ai o mica “treba” (gen interviu/prezentare) chestii oficiale, la care nu poti sa zici “hai mah … ca la cat am baut aseara 2 ore intarziere e decent”. Tu sti ca daca faci ochi la ora 08:00 ai timp suficient sa ajungi in taimp util si fara sa te grabesti. Buuun …. zis si facut, pui alarma la ora 8. Vine dimineata si fara motiv ti se deschid ochii. In mod instinctiv sentimentul de discomfort provocat de lumina te va determina sa vezi “cat mama masii ii ceasu”. “Intamplator” este 07:57. Te trezesti agale … te misti cu incetinitoru la toaleta … manci de parca mancarea este incalzita a 17-a oara … intr-un final te imbraci pe un ritm demn de o prestatie la opera … si esti gata! Acuma verifici ceasu sa vezi cum mai stai cu “timpul liber” … esti uimit … nu se poate … sunt cu 13 minute in intarziere. Ca un om constiincios … incepi sa recalculezi traseul/timpu si posibilitati de a ajunge la timp. Acuma incepi sa te agiti te misti fenomenal de “repede” si inainte sa iesi pe usa te mai uiti odata la ceas sa vezi cat ai recuperat. Umire mare … pe langa cele 13 minute anterioare de intarziere mai sunt inca 4. Si tot asa o duci toata ziua … evident injurand in trafic … cu nervii intinsi la maxim si ajungi sa fi incapabil sa faci un calcul elementar (sa nu mai zice ce efect are acest lucru asupra memoriei/relatiilor).
Intr-un final … ajungi acasa … epuizat … si nici nu mai apuci sa stai sa te gandesti ce s-a intamplat de ai ajuns in stadiu respectiv. Ei bine este vorba de doar 3 minute. La fel cum pentru unii mancatul este o arta … asa a ajuns pentru mine somnul 
